Spectrul dependențelor cu care se confruntă societatea actuală a depășit de mult granițele tradiționale ale substanțelor interzise sau ale alcoolului. În prezent, medicii psihiatri avertizează cu privire la o diversificare alarmantă a comportamentelor compulsive, unde activități aparent inofensive ascund drame umane profunde.
Pe lângă jocurile de noroc, „oniomania” sau adicția de cumpărături (shopping) a devenit o problemă de sănătate mintală tot mai prezentă, care necesită intervenție medicală specializată.
Mersul la cumpărături, perceput de majoritatea oamenilor ca o metodă banală de relaxare sau ca o activitate de weekend, se transformă pentru unii pacienți într-o adevărată necesitate biologică, imposibil de controlat prin simplă voință. În spatele acestui mecanism psihologic se ascunde, de regulă, o încercare disperată de a compensa anumite goluri emoționale prin achiziții excesive.
Dr. Mariana Marcu Leancă, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci, explică, pentru NewsEdge, dinamica acestei boli:„La adicție asta este: o plăcere de a face ceva interzis. Ceva fără limită”.
Dramele din spatele ușilor închise: Case transformate în depozite
De cele mai multe ori, gravitatea acestei obsesii devine evidentă pentru familie sau autorități abia în momentele de criză. Deoarece societatea modernă este orientată agresiv spre consum, comportamentul compulsiv este mascat și chiar alimentat de avalanșa de reclame și informații.
Medicul psihiatru relatează cazuri extreme în care locuințele pacienților au devenit, la propriu, depozite masive de obiecte inutile: „O colegă medic a fost la o pacientă acasă, a trebuit să facă o consultație la domiciliu și efectiv era plină toată casa. Dar ea nu realiza dimensiunea cumpărăturilor și efectiv au luat-o pe sus și au internat-o”.
Această pierdere a simțului realității este favorizată de contextul social actual. Dacă generațiile trecute puneau accent pe cumpătare, astăzi, societatea de consum ne împinge spre excese. „Bătrânii spuneau: «Domnule, să avem măsură în toate». Asta nu e greu în societatea de azi”, punctează dr. Mariana Marcu Leancă.
Lupta din cabinet: Medicul vrea abstinență, pacientul vrea doar „control”
Tratarea unei astfel de patologii este un proces de lungă durată, iar unul dintre cele mai mari obstacole este divergența de obiective dintre terapeut și cel suferind. În timp ce specialistul psihiatru urmărește prelungirea pe termen lung a abstinenței, pacientul tinde, în mod iluzoriu, să caute metode prin care să poată continua să consume (sau să cumpere), dar „cu măsură”.
„Idealul unui psihiatru, care tratează un pacient cu adicție într-un serviciu de cronici, este să mărească perioada de abstinență. Ce-și dorește pacientul de la tine este ca el să controleze adicția”, declară dr. Mariana Marcu Leancă. Fragilitatea minții umane în fața tentațiilor se vede cel mai bine în momentele în care terapia pare să fi funcționat, dar dorința profundă persistă în subconștient.
Medicul mărturisește o astfel de experiență care arată că lupta cu adicția se reia, adesea, de la capăt: „După ce sunt eu convinsă că un pacient a ajuns la liman și gata, dă mâna cu mine când pleacă, îi dau biletul de externare, și el mă întreabă: «Doamna doctor, dar o bere fără alcool pot să beau?» Mi-am dat seama că am luat-o de la zero”.
Pentru cei care se confruntă cu astfel de impulsuri, specialiștii recomandă conștientizarea problemei și apelarea timpurie la terapie, înainte ca datoriile financiare și izolarea socială să distrugă definitiv viața personală.
Detalii despre acest subiect pe NewsEdge.
Europa plătește gazul de 5 ori mai scump decât SUA și pierde bătălia inovării cu China
